Poate că înainte de a citi restul rândurilor, ar trebui să vă spun că titlul este inspirat de textul unei piese ce a fost compusă de o trupă mai puţin cunoscută, despre care am să vă vorbesc puţin mai jos.
Înainte de toate, încearcă să îţi imaginezi că ai muncit aproximativ 30 ani cu muzica. Nu doar muzică în sensul tradiţional: "am ascultat două, trei piese astăzi", ci în sensul profesional: am văzut peste 10.000 de oameni sărind pe muzica pusă de mine (Balaton,Ungaria), proaspăt căsătoriţi care mi-au mulţumit pentru nunta lor frumoasă, directori de companie ce au fost în extaz la finalul petrecerii, pocăiţi ce mi-au mulţumit de milioane de ori pentru atmosfera frumoasă de la ceremonia lor, oameni în transă la focuri de artificii îmbinate cu muzica lui Vangelis, cluburi pline ochii în delir, nopţi interminabile de vara, dimineţi de iarnă extraordinar de grele, fără crăciun, fără revelion, fără ... ai prins ideea nu?
Am trecut efectiv prin toate stadiile prin care poate trece un deejay: de la simplu comentator la radio, la director de programe, am negociat în faţa comisiei CNA, licenţa pentru o frecvenţă radio, am dat startul unei reţele radio, am văzut zeci de cluburi din spatele pupitrului, am avut de-a face cu gangsteri, traficanţi, prostituate, zeci de bătăi dure, înjunghieri, declaraţii la poliţie, anchete ... etc. De ce îţi spun ţie toate astea, o să te întrebi. Oare vreau doar să mă laud? Poate. Dar mai presus de asta, vreau doar să înţelegi cât de mult se poate schimba un om pe parcursul unei vieţi, cât de mult îşi poate schimba gusturile muzicale, în timp. O introducere ce vrea să sublinieze că, indiferent de viaţa pe care o avem, sensibilitatea interioară este scoasă la suprafaţă de muzică, că viaţa îţi rezervă zeci de surprize ce pot să te buimăcească, chiar şi atunci când ai impresia că le ştii pe toate, chiar şi atunci când ai impresia că le-ai auzit pe toate.
Una din surprizele plăcute pentru mine, a fost AJ Unity, colaborarea minunată dintre Naomi Suzuki şi Philipp M. Moll. Am ascultat tone de muzică asemănătoare cu a lor, (şi incă ascult, muzica chillout fiind mai aproape de sufletul meu) dar nu i-am ascultat niciodată pe ei cu adevărat, deşi am mai auzit piese de-a lor, fără să ştiu despre cine e vorba. Chiar dacă nu toate textele lor sunt în engleză, muzica lor este perfectă pentru a te relaxa după o zi lungă şi agitată, melodiile lor sunt impresionante, complexe, dar în acelaşi timp simple, relaxante şi foarte aproape de a induce o transă feerică, tonalităţi în care vocalul te ademeneşte într-o stare de calm.
Iată şi una din piesele lor minunate.
Lasă-mi orice comentariu dacă simţi şi tu că ritmurile lor şi combinaţia plăcută a sunetelor, îţi atinge o coardă sensibilă, acolo undeva în suflet.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu